De la inimă, creier, prin întregul corp și dincolo de el.
Metoda de înregistrare și salvare a sufletului uman pentru nemurirea umană și instalarea acestuia
Conceptul de înregistrare și salvare a sufletului uman pentru nemurire este adesea explorat în diverse tradiții spirituale și filozofice. În creștinism, sufletul este considerat o substanță nemuritoare, legată de trup, dar transcendentă acestuia.Aceste idei reflectă o căutare continuă a înțelesului și nemuririi sufletului.De asemenea, istoricul experimentului lui Duncan McDougal a sugerat o scădere de 21 de grame în greutate la momentul morții, sugerând o legătură între suflet și masă.
Există teorii științifice care sugerează că sufletul uman poate avea o bază materială. De exemplu, doctorul Stuart Hameroff și fizicianul Roger Penrose propun că sufletul este asociat cu microtubuli din creier, afirmând că informația din aceștia nu se distruge la moarte, ci se redistribuie în univers.
Teoria cuantică a sufletului, propusă de Stuart Hameroff și Roger Penrose, sugerează că sufletul este legat de microtubuli din celulele neuronale. Acești microtubuli ar funcționa ca un computer cuantic, iar conștiința ar rezulta din efectele gravitației cuantice asupra acestora, într-un proces denumit "orchestrated objective reduction" (Orch-OR) .În timpul morții clinice, microtubulii își pierd starea cuantică, dar informația nu se pierde; aceasta se dispersează în univers. Teoria susține că sufletul nu moare, ci se reîntoarce în cosmos.
Stuart Hameroff și Roger Penrose, propune că efectele gravitației cuantice se manifestă în microtubulele cerebrale, structuri esențiale pentru funcționarea neuronilor. Acești microtubuli acționează ca un computer cuantic, iar conștiința rezultă din interacțiunile cuantice ce au loc în interiorul lor. Procesul denumit „orchestrated objective reduction” (Orch-OR) sugerează că informația cuantică nu dispare la moarte, ci se dispersează în univers, permițând astfel o formă de continuitate a conștiinței după moartea clinică.
Computerul biologic” descris de Stuart Hameroff și Roger Penrose se referă la conceptul că, el creierul uman funcționează similar cu un computer, având aproximativ 100 de miliarde de neuroni care interacționează prin impulsuri electrice și conexiuni sinaptice. Acești neuroni și microtubuli din celulele cerebrale acționează ca rețele informaționale, iar conștiința este văzută ca un program derulat de acest „computer cuantic”.Teoria sugerează că procesele cuantice din microtubuli contribuie la experiența conștiinței, iar informația nu dispare la moarte, ci se dispersează în univers .
„Orchestrated Objective Reduction” (Orch-OR) este o teorie propusă de Stuart Hameroff și Roger Penrose, care sugerează că conștiința rezultă din fenomene cuantice care au loc în creier, în special în microtubuli. Aceasta implică două etape principale:
Teorii precum, cele ale lui Platon sugerează că sufletul este esența umană, continuând să existe după moarte.În unele perspective contemporane, se discută despre integrarea unei culturi a sufletului cu realizările științifice, promovând o armonie între minte și spirit.
Suprapunerea stărilor cuantice: În microtubuli, se formează stări cuantice care coexistă simultan, reprezentând o stare de pre-conștiință.
Colapsul obiectiv orchestrator: Acest sistem cuantic colapsează într-o singură stare din cauza gravitației, generând un moment de conștiință. Penrose argumentează că acest colaps este influențat de masa sistemului, iar informația nu dispare după moarte, ci se dispersează în univers
Comentarii
Trimiteți un comentariu